U monumientu i San Calogeru !
di Giovanni Giardina
Na vota c’era nu stabilimientu,,
ca ‘nto bisuognu tu truvavi ogni mumientu,
c’era na vinatùra d’acqua ca scurrìa
e un mastru ca ti curàva cu maistrìa !
Ddu mastru si chiamava Favaluoru
ca pi stricàri avìa du mani d’oru,
prima ti trasìa ‘nto furnu pi sudàri
e poi ti cuminciava a massaggiàri.
E ddu puostu cu è co nu canuscìa ?
Si unu pi dulura ’un’arriggìa
currìa di cursa pirchì ormai u sapìa
ca jennu dda ‘nta nenti si guarìa.
Oh San Calogeru, Santu binidittu !
ca eri miraculusu mi l’avianu dittu !
ma pi l’ossa mia aviri tantu prufittu,
tra Ti e ddu mastru c’era un ligàmi strittu.
‘Un’era duttùri e mancu prufissùri,
ma ormai sapìa curàri ogni dulùri
. discìa :“ Si sti dulura ‘un ti fazzu passàri…
quannu mi scuntri, mancu m’ha salutàri ! “
Quanta genti vidisti passàri ?
Quantu sciunchi fascisti caminàri ?
Dopu anni di sacrifici e dedizioni,
chiudièru….e ti missiru in pinsioni !!
Poi: Ca scusa du turismu arrivò u mumientu,
ca San Calogeru u inchièru chinu di scimientu
e unni prima c’era a surgenti e u stabilimientu
ora ristò sulu u palazzu, cumu monumientu .