Un tiempu si scircava

“Un tiempu si scircava “

( dall’ottavo volume di Pino Paino ) per l’interpretazione di Giovanni Giardina

( O Dutturi Nofriu Palamara ! )

 

Un tiempu si scircava cca u dutturi,

di iuornu e notti u truvavi svigghiu

e basta ca vardava stu duluri

mu lluntanava arrassu cchiù d’un migghiu !

‘nta ddu seicentu ,pi malidizioni !

 

Quantu ti chianciu Nofriu Palamara

miedicu natu e veru prufissuri

sirvìsti sti spitala pi sanari

a tiempu i guerra e cu ranni valuri !

 

Cu la pascienza tua, senza sciatàri

tirasti figghi, sulu pi l’amuri,

‘un ci u dicisti a nuddu,…. hati a pagari

o s’on vuoti pi mmi, vatinni puru ! “

 

Supa nu sceccu ammienzu dda timpesta,

senza ripuosu ievi a tutti l’ura,

‘un c’era lavuranti e mancu festa,

ma sulu la cuscienza du dutturi, !

 

Mai scircasti analisi,

ca testa, arrisurvievi frievi e i duluri,

dicievi a tutti o munnu, chistu arresta,

campari onesti e viviri p’amuri.

 

Cumu è tristi sta genti da muntagna,

senza puisia e senza tradizioni,

cumu assimigghia a chidda ca da Spagna,

add’epuca purtò malidizioni !

 

Addiu Lipari mia, scuogghiu filici,

spirannu ‘nta saluti cu la paci !

 

Mentr’ora ca su tutti prufissuri

si un patri senti chianciri u so figghiu

è’ miegghiu chi s’arrampica a un muturi,

e si nni scappa prima du sbrivigghiu.

 

Ma chiddi eranu miedici davveru,

e prima i tuttu, o munnu, paisani,

‘nta st’isula nasciuti, si criscieru,

senza superbia e miedici alla manu.

 

Avíanu intantu i studi e un pinsieru,

viníanu i cca e un’eranu minchiuni,

un ghiri mai appressu o furastieru,

caccialu e frustalu unn’è chi ti nn’adduni !

 

È razza privinuta da muntagna

senza puisia e senza tradizioni

cumu a chiddi ca vinniru da Spagna,