Riconoscenza !

Riconoscenza !

di Giovanni Giardina

Da anni ormai u mistièri u missi i latu,

mi fisci vecchiu e sempri su malàtu,

ma quannu iò mi svigghiu la matina

u primu pinsieri è gghiri ’nta marina.

 

Rituornu a casa sempri scunsulàtu,

vidiennu a tti ‘nta praja abbannunàtu,

senza un patrùni dda, mittùtu i parti,

e i carusi supa a to prua, jocànu e carti.

 

‘Un ti canusciu cchiù, ‘un ‘ha culùri!

s’infrascitieru tutti i curritùri,

a prua si leggi appena “Sarvatùri “

era u nomi du figghiu mia maggiùri.

 

Ricuordu fusti fattu a fini i uerra,

e fusti a ‘nvidia i tutta supa a terra,

‘un ‘eri un vuzzu…..eri un carru armàtu!

ti fisci fari i lignu staggiunàtu.

 

U mastru ca ti fisci avìa distrizza,

avìa vinùtu friscu d’Acitrizza,

mi dissi: Si tu a mari ci sa fari;

cu chistu tutta a vita pò campàri.

 

E quannu l’uonni ti fascianu danza?

Tu cchiù ci davi prua i prepotenza;

ti carricava ‘nfunnu cu la rizza ,

tu fusti lu me pani, a me ricchizza !

 

Li notti li passàva dda…..cu ttia,

si nnò cu malutiempu……. ti pirdìa ,

cu tti, crisciu ìò a famigghia mia !

 

I figghi mia ‘un hannu cchiù cuscienza,

e cu la pisca, sa fannu a distanza

si fisciru i varchi chi mutùra,

di ti ‘un hannu un ticchiu di primùra.

 

‘Nto ‘nviernu dormunu sempri ‘nta so stanza,

e vannu a fari a spisa, sempri a cridenza,

‘un sannu cchiù unni sbattiri la testa,

s’ammazzanu a purtàri li turista.

 

‘Un sannu cchiù chi è a riconoscenza,

su strapurtàti tutti da la scienza,

haiu un duluri o piettu, è u vuzzu mia !

‘un puozzu cchiù uardàri st’agonía !

 

Ormai sapìti chi mi disci a testa ?

Pi San Giuseppi cca ci fannu a festa,

e vistu ca di ti già si scurdàru,

chi ligna tua ci fannu lu quadàru.

 

Vu giuru supa all’arma di me patri,

cu tuttu ca mi mancianu i dulùra,

dumani appena mi svigghiu cu primùra

ti viegnu a dari na manu di pittùra !!