Riconoscenza !
Riconoscenza !
di Giovanni Giardina
Da anni ormai u mistièri u missi i latu,
mi fisci vecchiu e sempri su malàtu,
ma quannu iò mi svigghiu la matina
u primu pinsieri è gghiri ’nta marina.
Rituornu a casa sempri scunsulàtu,
vidiennu a tti ‘nta praja abbannunàtu,
senza un patrùni dda, mittùtu i parti,
e i carusi supa a to prua, jocànu e carti.
‘Un ti canusciu cchiù, ‘un ‘ha culùri!
s’infrascitieru tutti i curritùri,
a prua si leggi appena “Sarvatùri “
era u nomi du figghiu mia maggiùri.
Ricuordu fusti fattu a fini i uerra,
e fusti a ‘nvidia i tutta supa a terra,
‘un ‘eri un vuzzu…..eri un carru armàtu!
ti fisci fari i lignu staggiunàtu.
U mastru ca ti fisci avìa distrizza,
avìa vinùtu friscu d’Acitrizza,
mi dissi: Si tu a mari ci sa fari;
cu chistu tutta a vita pò campàri.
E quannu l’uonni ti fascianu danza?
Tu cchiù ci davi prua i prepotenza;
ti carricava ‘nfunnu cu la rizza ,
tu fusti lu me pani, a me ricchizza !
Li notti li passàva dda…..cu ttia,
si nnò cu malutiempu……. ti pirdìa ,
cu tti, crisciu ìò a famigghia mia !
I figghi mia ‘un hannu cchiù cuscienza,
e cu la pisca, sa fannu a distanza
si fisciru i varchi chi mutùra,
di ti ‘un hannu un ticchiu di primùra.
‘Nto ‘nviernu dormunu sempri ‘nta so stanza,
e vannu a fari a spisa, sempri a cridenza,
‘un sannu cchiù unni sbattiri la testa,
s’ammazzanu a purtàri li turista.
‘Un sannu cchiù chi è a riconoscenza,
su strapurtàti tutti da la scienza,
haiu un duluri o piettu, è u vuzzu mia !
‘un puozzu cchiù uardàri st’agonía !
Ormai sapìti chi mi disci a testa ?
Pi San Giuseppi cca ci fannu a festa,
e vistu ca di ti già si scurdàru,
chi ligna tua ci fannu lu quadàru.
Vu giuru supa all’arma di me patri,
cu tuttu ca mi mancianu i dulùra,
dumani appena mi svigghiu cu primùra
ti viegnu a dari na manu di pittùra !!